Jurnal de calatorie…

Harta bolilor din Romania

Romania – un pamant bolnav

R.D. Ce v-a determinta sa faceti aceasta munca de Sisif?

R. A. Nu as putea spune ca a fost, neaparat o munca de Sisif. Spre deosebire de legenda, piatra noastra, o data ajunsa in virful muntelui, nu s-a mai prabusit la poale. Poate cel mult sa fi cazut cateva zeci de metri – asta ca sa pastram proportiile discutiei.

R. D. Cum va explicati nepasarea care a insotit statistica dumneavoastra? De ce credeti ca structurile mai  mult sau mai putin guvernamentale nu au facut nimic?

R. A.  Din pacate, ne asteptam la o astfel de lipsa de reactie. Dar noi nu am intocmit statistica pentru ca sa fim elogiati sau premiati. Consideram ca este o baza, un inceput pentru anii urmatori, in special pentru fundatiile de caritate care se implica in Romania, ajutind oamenii din zonele defavorizate. De altfel, nu vrem sa acuzam pe nimeni. La urma urmelor, fiecare stie ce are de facut. In Romania problema este ca toata lumea stie ce trebuie facut, dar nimeni nu poate face nimic din cauza lipsei unei baze materiale bine puse la punct. S. G.  Si lipsa unor dotari nu este singurul motiv pentru care nu se face nimic. De vina este educatia primita de cetateni si nu in ultimul rind, mentalitatea noastra balcanica. Ne-am invatat sa nu facem nimic pentru noi insine si sa cerem mereu statului sa aiba grija de noi. Ori educatia sociala si profesionala incepe de la baza triunghiului, nu din virf. Asta, daca nu vrem sa fim noi diferiti de celelalte tari.  R. D.  Care a fost ideea derularii acestui studiu? Ce ati sperat sa gasiti la final si ce ati gasit? S. G.  Din nefericire, la final am gasit exact ceea ce ne astemptam. Adica un popor bolnav, un popor care sufera de boli reale si nu numai de lipsuri economice. Dar noi nu am facut statistica pentru anul asta sau pentru anul urmator. Am vrut ca ea sa fie un inceput pentru oamenii inimosi, romani sau straini, care nu ramin nepasatori in fata suferintelor aproapelui lor si se implica economic si emotional in viata oamenilor. Consideram ca daca se cunosc problemele oamenilor din diverse zone, acestia pot fi ajutati mai bine. Si nu s-ar mai consuma bani si energie intr-o directie cand, in realitate e nevoie de ei in alta.  R. A.  Ceea ce am incheiat noi de curand e doar un inceput. Acum vrem sa ne adincim in arhive si sa studiem zonele delimitate de-a lungul anilor. R. D. E o munca titanica. Cine ar privi lucrurile din afara ar spune ca e banal, ca la urma urmelor luati cifre si date care deja exista si ca ce faceti e munca de arhiva. R. A.  Nu vrem sa spunem ca munca noastra e cea mai importanta. Dar ca sa  ajungi la niste cifre trebuie sa le cauti in arhive. Ca sa le cauti in arhive, trebuie sa gasesti, in primul rind aceste arhive. Dupa ce gasesti arhivele, trebuie sa obtii dreptul de a le consulta. Apoi, in afara de datele medicale, e nevoie de date industriale, de informatii geografice. Ce relief era intr-un anumit an in zona studiata, ce a ramas pana acum, care a fost efectul implementarii industriale, cum a afectat industria mediul inconjurator, cum a evoluat natalitatea si mortalitatea de-a lungul anilor in zona respectiva. Si toate cifrele trebuie apoi corelate si stabilita o legatura logica si de cauzalitate intre ele.  R. D.  ce sperati sa obtineti la finalul studiului? S. G. In primul rind, nu putem vorbi de un final. In al doilea rind, ideea de baza este de a crea o disciplina noua, in care sa fie implicate structurile guvernamentale, de urmarire a evolutiilor, pozitive sau negative, ale unor zone si implicat evolutia vietii oamenilor din acele zone. Toate aceste date exista, sunt adunate de diverse institutii, pe bucati. Noi vrem sa creem o structura centralizata, un fel de centru national care sa se ocupe de corelatii, nu doar de cifre. R. D. Va dorim succes si asteptam vesti si cifre de la dumneavoastra.  Multumim pe aceasta cale domnilor Radulescu Adrian si Savin George pentru materialele puse la dispozitie. Epilepsia – urmarea accidentelor vasculare si… de circulatie

Cauzele aparitiei bolii sunt multiple, dar cele mai frecvente sunt numarul loviturilor primite la cap, ca urmare a diverselor accidente, in special a celor de circulatie, precum si accidentele vasculare sau unele tumori cerebrale. La ora actuala un roman din 100 sufera de epilepsie, inregistrindu-se anual circa 80 de cazuri noi la 100.000 de locuitori.

Din acestia doar putin peste 80% pot fi vindecati partial sau definitiv. Pentru cei care vor sa stie care sunt zonele cu cele mai multe imbolnaviri, sa priveasca harta Romaniei. Localitatile urbane aglomerate, unde accidentele sunt frecvente, tin capul de afis al acestei boli: Bucuresti, Constanta, Iasi, Brasov, Craiova, Timisoara.

Pe traseul oraselor, se “distang” orasele din Muntenia si Oltenia, apoi vin cele din Moldova, iar in final cele din Transilvania. Poate si din cauza mentalitatii ardelenilor, care sunt oameni mai calmi si care respecta regulile de circulatie mai mult decat romanii din alte zone. Si asta nu din cauza amenzilor, care sunt peste tot la fel, ci datorita educatiei primite care pune binele obstesc pe acelasi loc cu cel personal, fiecare individ respectind pe cei de langa el.  Osteoporoza

Osteoporoza se manifesta prin scaderea densitatii osoase, fie din cauza slabului aport de calciu fie din cauza sedentarismului, a menopauzei precoce si a excesului de tigari, cafea si alcool. De regula se instaleaza la femeile trecute de 40 de ani, dar nu ii ocoleste nici pe barbati, procentul de imbolnaviri din rindul acestora fiind de circa 14%. Anual, in lume, 1 din 5 bolnavi de osteoporoza decedeaza.

Desi unii considera ca osteoporoza e o boala a saraciei, nu este deloc asa. Este mai mult o boala a nepasarii. Pentru ca daca oamenii ar consuma mai multe alimente bogate in calciu si ar face exercatii fizice regulat, ar reduce cu mult riscul imbolnavirii de osteoporoza.

Ca zona, in “topul” imbolnavirilor de osteoporoza se detaseaza Dobrogea, din cauza slabei concentrari de calcare din apa, ceea ce duce, inevitabil la o concentratie redusa de calcar in legume si fructe, diminuind astfel aportul de calciu din organism si favorizind aparitia bolii.  Cataracta

Desi, ca boala, cataracta se inregistra, in special la persoanele in varsta, in ultimii ani aparitia ei la tineri este foarte frecventa. Cei mai multi bolnavi de cataracta vin din nordul Moldovei si Bucovina, respectiv din zonele cele mai apropiate de granita cu Ucraina. Specialistii pun boala pe seama radiatiilor care au rezultat in urma accidentului de la Cernobil din anii `80 care au afectat intreg sistemul nervos si imunitar al locuitorilor acelor zone ale tarii.

Din multimea bolnavilor de cataracta, mai mult de jumatate provin din Moldova, iar aici ponderea cea mai mare o au zonele amintite.

“De cand au fost scurgerile de la Cernobil, a crescut foarte mult numarul celor bolnavi de afectiuni ale vazului si ale sistemului nervos. De regula bolile sunt puse pe seama mostenirilor genetice si nimeni nu vrea sa accepte faptul ca sistemul imunitar a fost grav afectat de nivelul radiatiilor, care si la ora actuala depasesc de cateva ori nivelul normal acceptat”, ne spune doamna Anamaria D., medic specialist la un spital din Botosani. Deocamdata nu se prevede o ameliorare a situatiei decat peste foarte multi ani, cand atmosfera se va curata de radiatii. Cancerul castiga in Romania lupta cu tratamentul

In anii `80 o boala lovea necrutator lumea, facandu-si loc si in Romania: cancerul. Zeci de mii de romani au cazut rapusi de cancer si prea putini sunt cei care au reusit sa se vindece prin ce miracol, nici ei nu stiu. Dupa `90, in intreaga lume s-a inregistrat o scadere permanenta a numarului de bolnavi de cancer ca si a celor decedati din cauza acestei boli.

Nu acelasi lucru s-a intamplat in Romania, unde numarul celor bolnavi de cancer creste de la o zi la alta. Zonele cele mai afectate de cancer sunt Timisul, care detine primul loc pe tara si Maramuresul. In Timisoara problemele cele mai multe sunt create de cancerul stomacal, in special in rindul tinerilor, rezultat fie al alimentatiei nerationale fie al starilor de nervozitate. Statistica vine sa ne zguduie: in fiecare an, peste 40.000 de romani ingroasa rindurile bolnavilor de cancer.

Spre deosebire de Timis, in judetul Maramures cauza imbolnavirilor de cancer este poluarea accelerata a mediului inconjurator. Taierea fara noima a padurilor seculare si implementarea programelor industriale, in special cele pentru extragerea carbunelui si a altor minereuri – pentru care se folosesc o serie de compusi toxici, cu efect devastator pentru pinza freatica si pentru mediu – a dus la o crestere alarmanta a numarului celor bolnavi de cancer. In fiecare luna sunt inregistrati, in medie, circa 100 de bolnavi de cancer.

Tinand cont de mentalitatea din zona Maramuresului, specialistii cred ca, in realitate, numarul celor bolnavi este cel putin dublu, dar multi nu se prezinta la medic sau apeleaza la tratamente traditionale, facute de tot felul de vraci si specialisti in medicina alternativa si care, nu in putine cazuri, au rezultate spectaculoase. Silicoza – boala nepasarii statului

Peste jumatate din forta de lucru din Romania lucreaza in conditii sporite de toxicatate, fiind expusi bolilor profesionale. De aparitia acestor boli in primul rind sunt de vina organizatorii muncii respective care poate fi ori un intreprinzator particular ori chiar statul care, din anumite considerente, nu vrea sau nu isi permite organizarea in deplina securitate a procesului de productie.

Cel mai remarcabil exemplu este Valea Jiului, singura zona din toata lumea de unde carbunele se extrage de la mari adincimi. Din aceasta cauza apar si frecvente accidente de munca, intrucat tehnologia necesara asigurarii muncii nu poate fi aplicata la acele adincimi, din considerente economice, costurile depasind cu mult capacatatea de productie. de altfel, asa cum o serie de politologi au atras atentia, in tarile unde exista resurse de carbuni, minerii sunt folositi de stat ca alternativa la politia secreta, fiind folositi, fara voia lor, in declansarea unor evenimente si pentru pastrarea unui anumit echilibru politic.

La ora actuala Valea Jiului si imprejurimile sale, ocupa primul loc in rindul bolnavilor de silicoza. Din pacate, tot Valea Jiului ocupa primul loc si in rindul alcoolicilor, dependenta de alcol fiind considerata o boala deloc rusinoasa, mai ales tinind cont de conditiile de munca si stres, de faptul ca cei care intra in sut nu stiu daca vor mai iesi. M. D., miner si tata a 5 copii, este contariat de parerea pe care toata lumea o are despre mineri:

”Nu inteleg de toti ne urasc. Toata lumea spune ca suntem puturosi si ne place sa bem. Cum pacatele mele sa nu bem cand viata noastra e mereu pe muchie de cutit? De unde sa capatam curaj? De aia bem. Si de necazuri si de saracie. Ca suntem bolnavi cu plaminii, vai de zilele noastre…” Copsa Mica si Rosia Montana, locurile unde tinerii mor batrani

Daca procesul de imbatranire al unui organism normal incepe dupa varsta de 40 de ani, la Copsa Mica si Rosia Montana, tinerii imbatrinesc de la 20 de ani. Asta din cauza aerului extrem de poluat, in primul caz si al substantelor toxice folosite la extragerea aurului, in cel de al doilea caz.

Poluarea are efect atat asupra pinzei freatice, nu doar de suprafata ci si de adincime, ducand la o sterilitate a solului si la saracirea acestuia in minerale, al caror efect e neutralizat de toxinele desertate.  Majoritatea celor care locuiesc in aceste zone au deficiente de vaz si de auz si nu de putine ori se plang de lipsa gustului.

Cei care trec pe acolo au impresia ca pasesc intr-o lume fantastica, aflata undeva la marginea pamantului, acolo unde oamenii parca au fost condamnati de Dumnezeu. Cei de aici isi plang soarta si plang pentru ca nimanui nu le pasa de ei. Vasilica G. din Rosia Montana, casnica, in varsta de 44 de ani, este unul dintre urgisitii soartei:

“D-apoi, domnisorule, noi aicea suntem ai nimanui. Ca au venit strainii sa ne fure aurul si pe noi vor sa ne alunge. Am doi copii de 13 si 17 ani, dar zici ca au cel putin 30. Unde sa ma duc, ca sunt singura si fara nici un sprijin decat alocatia copiilor?” Hepatata virala – boala saraciei

In ultimii ani s-a constatat o crestere permanenta a bolnavilor de hepatata virala, ceea ce a dus ca, la ora actuala, Romania sa fie pe locul 2 in Europa ca numar de bolnavi de hepatata. Actualmente, 3,54% din populatia Romaniei de peste 15 ani sufera, intr-o forma sau alta de hepatata cronica, ceea ce reprezinta, in fapt, ciroza in anumite stadii evolutive. Medicii spun ca aproape 1,5 milioane de romani sunt predispusi la hepatata si ca, din totalul populatiei tarii, 7, 5 milioane au facut in trecut hepatata.

Sunt predispusi sa faca hepatata cei care consuma frecvent alcool in cantitati mari, cei care au o alimentatie bogata in grasimi si cei care lucreaza in conditii de stres. Zonele cele mai afectate de aparitia hepatatei sunt in Oltenia si Moldova, unde populatia sufera de o serie de lipsuri iar saracia este la ea acasa.

Pentru a preveni aparitia hepatatei virale se cer conditii stricte de igiena, atat personala cat si in locuinta, la locul de munca sau in scoli. Cum in zonele rurale, hepatata sau galbinarea se trateaza si de catre vraci cu tot felul de metode si ceaiuri - cea mai cunoscuta metoda fiind taiatul sub limba - acest lucru mareste numarul bolnavilor de hepatata de la sate si care nu sunt luati in evidente medicale.

Eliszar

Uitand de ,,Miorita”, de rostul lor la stana, de sfatul mamei,,,sa fii om e lucru mare,” si al tatalui ,,mulge oaia, vinde branza”, ciobanasii zilelor noastre si–au vandut imasul stramosesc sau l-au transformat in ansambluri imobiliare tip P+n, au prefacut vechea coliba in penthouse cu jacuzzi, au taiat codrii alungand lupii care sau corcit cu cainii, au vandut droaga trasa de batranul magarus pentru dihanii 4×4, au imbacsit bancile elvetiene cu putini de branza alba pentru zile negre, si-au schimbat pana si portul stramosesc devenind dupa caz si dupa cap, cocosi ,,da Bucuresti”, gorile chelioase, papagali cu mot in frunte, sau, uitand de,, brazi si paltinasi, pasarele mii”, sau inconjurat de prostanaci si caraghiosi, gaozari si pasarici, devenind oameni politici.

In acest timp, mioarele scapate prin gardul daramat al strungii o luara razna, refuzand cu indaratnicie sa mai dea lapte, branza, carne, lana…, tatele siliconate anuland pana si datoria sacra de a naste prunci frumosi si sanatosi, unele incercand cu gratie pasul de gasca sau de curca in asteptarea unui baci batran, doldora de verdeata, altele nutrind la nutretul europarlamentar, iar restul, indrumate pe poteci tainice doar de ei stiute de corciturile canine, visau la imasurile drumurilor de centura din Spania si Italia.

Dar ca in balada, alti ciobani, actionari la aceeasi stana, aveau sa porneasca ,,pe l-apus de soare,” cu cagulele pe frunte si cu ghioaga din dotare in spinare, sa-si ceara si ei, partea lor de cascaval.

Nu stiu altii cum sunt, dare eu sunt cu totul altfel.
Vestea ca voi fi somer a fost cea mai fericita clipa din viata mea.

34 de ani de strungarie mi-au fost deajuns. Satul de munca pe degeaba, salariul era ceva asa… simbolic, de dat cu sapa prin trandafirii societatii, sute de hectare cazand prada ascutisului sapei mele dea lungul anilor, neacomodandu-ma cu noile realitati ale economiei capitaliste, nefiind invatat sa fur adica, sarac dar cinstit cu alte cuvinte, am primit cu bucurie vestea cea mare. De la intai voi fi liber, liber si stapan pe soarta, vorba poetului.
Marete planuri imi sticlira prin cap: voi avea timp sa-mi ingrijesc via, sa-mi plimb cateaua, sa varuiesc prin casa, trecusera deja douaj’ de ani de la ultima actiune de acest fel, sa ma duc la peste, sa-mi injghebez o afacere ca prost nu sunt, ma duce capul, sa-mi vizitez neamurile ca am destule, in fine, o viata de boier lipsita de griji mi se infatisa la orizont.
Bani aveam din belsug, vreo sase luni pe langa ajutorul de somaj, cam cat vechiul salariu, sase salarii compensatorii, cam tot atat. Trai neneaca.
Iata toate premisele sa fiu fericit cel putin juma’de an, gandeam eu in sinea mea.
Dar asa cum se intampla in viata, socoteala de acasa cu aia din targ nu prea se potriveste vreodata.
Crezandu-ma cuprins de deznadejde si disperare, toti cunoscutii imi sarira in ajutor. Care cu un sfat, care cu o vorba buna, cei mai multi facand trimitere la stirile de la ora cinci din ziua precedenta, cand, ai vazut nasule, cumetre, finule, vere, fiecare dupa caz, ca si-au pus streangul de gat, numai aseara, opt someri, trei si-au dat foc si doi sau aruncat in fata trenului?…
Tinand la mine cu adevarat, plini de grija, de dragoste si compasiune…, ma iertati, imi scapa o lacrima… nu ma lasara prada disperarii: nasule, cumetre, finule, vere, dupa caz, tot stai acasa si nu faci nimic, hai cu mine sa culegem via, sa adunam porumbul, sa-mi tencuiesti bucataria, ca ma pricep, bunicul a fost zidar, m-a invatat si pe mine cate ceva saracu’… sa stai cu cel mic ca noi trebuie sa mergem la o nunta, sa-mi tii de urat pana la Ploiesti, ca trebuie sa aduc o masina cu parchet si poate ma ajuti sa o si descarc, asta-i finul care-i sef la Piritex, sau hai cu mine pana-n Olanda sa-mi tii de urat, ca-i drumul lung al dracu’ zicea frate-meu care-i sofer de tir, poate il stiti deja.
Inconjurat de atata dragoste si afectiune puteam eu sa-i refuz, puteam sa zic eu ba?
Categoric nu.

Dar, ca intotdeauana exista un dar, ocupat cu toate astea am inceput sa-mi neglijez casa, sotia, cateaua si pe ala micu’.
De varuit n-am varuit si uite acum vine iar Pastele, salariile compensatorii sau terminat demult, nevasta-mea bombane nemultumita ca fiind plecat cu zilele nu-i mai fac cafeaua de la ora cinci, ca nu mai spal covoarele ca altadata, nici gunoiul nu-l duc, nici vase, nici piata, nimic. Cateaua se uita si ea, dornica de plimbare ca e in calduri, chioras la mine, de fii-meu nu mai vorbesc.
Invatat cu masa pusa dimineata, pe la pranz, cand se trezeste el deobicei cam obosit, ca aseara a fost cu baietii, ce vreti… e tanar… e student, termina anul asta a doua facultate si vrea sa mai faca doua… pe urma un master… un doctorat si gata… poate sa iasa la pensie, bombane la randul lui, ca el invata din greu si eu stau toata ziua acasa si nu fac nimic, macar un mic dejun acolo…
Si cand e sa se aleaga praful, apoi asa este, spodilita pacatoasa m-a tintuit la pat vreo doua saptamani, taman cand veni primavara, cand incepu munca la camp si aveau toti nevoie de mine.
Pai nu au dreptate sa se supere? Ei care au facut atatea pentru mine, care cu o vorba buna, care cu un sfat, si nu m-au lasat prada deznadejdii si disperarii, tocmai acum cand este atata treaba sa ma dau bolnav? Nu se face asa ceva, nu se cade, au dreptate, dar ce sa fac eu, boala-i boala si nu te-ntreaba…

De atunci se facu liniste in casa, telefonul nu mai suna, nu ma mai cauta nimeni, m-au uitat, suparati, toti…

Norocul mi-a suras de unde nu ma asteptam, tocmai de la nevasta mea saraca, hai ca ti-am gasit de munca la o firma de securitate, paznic de noapte la un centru de fier vechi, n-o sa mai stai acasa toata ziua scriind prostii pe calculator, fara sa faci nimic.
Maine ma duc sa-mi fac angajarea… dupa o viata in industrie iata-ma la apusul carierei lucrand si in domeniul sigurantei nationale.
Voi fi un fel de Rambo, cu cagula, cu baston si spray la centura, ca varul Rica, poate-mi dau si pistol…cine stie…ca am fost sergent in armata.

Un sentiment de mandrie ma cuprinse…agent de securitate…frumos mai suna… un fel de James Bond…visam eu in mintea mea…
Iar de o fi sa mai ajung somer, n-am sa mai spun nimic, la nimeni, niciodata…

lui VIOREL ILISOI , cu dragoste.

In nemernicia mea, ca un caine turbat, am muscat mana care m-a crescut, care m-a mangaiat in lungile nopti ale disperarii mele, cand, strungar fiind munceam ca un prost la stat. Rapus de plictiseala, scarbit de lipsa perspectivei de a-mi aduce in continuare  aportul la progresul tarii si dezvoltarea economica a patriei, meseria de strungar fiind o rara avis, adica pe cale de disparitie ca sa inteleaga si intelectualii, imi gasii refugiul unde nici cu gandul nu gandeam: in tastatura calculatorului. O inspiratie divina ma apuca din senin, imediat dupa ce turnai niste plumbi de pescuit pentru un prieten, scriitor si el. Saturnismul sa aiba urmari asa grave?  Nu stiu, si nici la medic nu m-am dus, ca abia imi ajunge ajutorul de somaj pentru paine si tigari.

Opere marete, articole pe multiple teme, divertisment, cultura, arta, politica, numai in sport nu m-am bagat, ca, cica este o vorba… ceva despre o troaca… ce o fi aia… iesira de sub maiastra-mi pana.

In fine, cuprins de elanul creator am uitat de bun simt, de simtul masurii si m-am apucat, asa tam-nesam si de critica literara. Si cum suntem urmasii Romei, Brutus sa nu aiba urmasi?, prima victima imi fu’ cine altul decat cel ce ma ademeni pe poteca neumblata a literaturii, luand-o hais prin papusoi, pe drumuri nebatute inca, prietenul meu drag, mentorul meu, a carui bormasina fu steaua mea calauzitoare, luceafarul de dimineata, in noaptea tenebroasa a crizei mondiale si a statutului meu de  somer pardalnic.

Strigatul disperat ,, da ce-am facut mandeo?”imi rasuna si acum, sfasietor si tragic, mult mai tragic decat acel,,si tu Brutus, fiul meu?”, in urechi. Rusinat si cuprins de remuscari, ca un motan prins la oala cu smantana, m-am intors in anonimat. Vreo trei zile n-am mai iesit din casa si nici la telefon n-am mai raspuns.  Salvarea a venit de unde nu ma asteptam:de la intaiul om al tarii. Luand exemplu de cum se poarta un barbat adevarat cu fel de fel de gaozari si pasarici, mi-am luat  inima-n dinti si, spasit, cuprins de remuscari, am asternut randurile de fata.

Domnule Ilisoi, nea Viorele, prieten drag, maestre , fie-ti mila de un biet pacatos, si daca esti crestin si tot suntem in post, IARTA-MA !
Acestea fiind zise si chestiunea fiind, cred eu, transata, sa trecem la urmatorul punct al ordinii de zi.

In continuare se cuvine sa aducem prinosul nostru de recunostinta si altora care au  contribuit, pe langa mama si tata, la cariera mea fulminanta, scanteietoare, in literatura nationala si universala contemporana.

Primul pe lista ar fi nanul meu de botez, profesor de limba romana Ioan Rusu, poet, publicist si prozator, care pe post de ursitoare si auzindu-ma oracaind cand ma scoase popa din cristelnita, si a dat seama ca voi avea un cuvant  greu de spus in aceasta viata, deci mi-a urat sa fiu frumos, talentat si baftos. Din pacate, al de sus stiindu-l de umorist a considerat ca glumeste, si a aprobat, fireste, negativ. Nu pot uita insa increderea pe care a avut-o permanent in mine, de incurajarile,,cap ai, minte iti mai trebuie “ cu care m-a mobililizat in permanenta…

Altul ar fi Francois Rabelais, a carui opera ,,Gargantua si Pantagruel”mi-a deschis apetitul pentru lucrari grandioase, marete, asemenea eroilor sai,  precum si stilul spumos, scanteietor si navalnic, tot de la dansul mi se trage.

Si ca sa nu ne lungim la vorba, in incheiere si cu voia d-voastra ultimul pe lista, Victor Hugo, care cu al sau ,,Mizerabilii”m-a invatat cum dintr-o poveste simpla, un om fura o paine, face puscarie, se libereaza, infiaza un copil pe care il aseaza frumos la casa lui si moare linistit si impacat, poti sa faci cel mai grandios roman, luand-o pe aratura, prin balarii si lastarisuri, pana dai de lanuri de porumb, imense lanuri de porumb, de nu te vezi calare prin ele, treci nitel si pe la Waterloo, faci la dreapta, p-orma stanga, si apoi o iei taras grapis prin papuris si iesi la soseaua nationala . Si tot asa, de multe ori, pana ajungi sa scrii’jde mii de pagini, depinde de format, degeaba.

Tuturor acestora,  mult noroc si sanatate.

Asta e pe scurt si pe lat povestea mea, ca daca era pe lung…hehehe…

Cu stima si inca remuscari al d-voastra, sper, prieten,

Mandea007

Marturisesc ca nu cred in minuni. Daca ar mai fi un Toma Necredinciosul eu as fi ala. Pana nu vad nu cred, asta e credinta mea. Asa sunt imun la promisiunile politicienilor, la declaratiile lor de dragoste fata de mine si ceilati, iar felul meu de a fi m-a ferit de multe deziluzii si in politica, si in viata de zi cu zi.
Si totusi o minune s-a intamplat, incredibila si imposibila, asta daca m-as intoarce numai cu doua luni in urma. Totul a pornit dupa ce am terminat de turnat niste plumbi, de pescuit, pentru un prieten, binecunoscut jurnalist, care fie vorba intre noi bea cam multa cafea. I-am pus intr-o cutie si eram gata sa-i duc amicului. Atunci s-a intamplat minunea. Nu stiu ce mi-a venit, dar ce ar fi daca i-as scrie si o scrisoare ?.
Marturisesc, iar, ca nu am mai scris o scrisoare de vreo treizeci de ani, de cand eram in armata. De atunci strungul a fost pasiunea mea iar singurele inscrisuri ce au ramas in urma-mi erau cererile ce concediu de odihna. Atat.
Si totusi, in ciuda antecedentelor, nu am scris nimic in atatia ani, la scoala eram tamaie la literatura, de gramatica nu mai vorbesc, nu am decat 8 clase si trei de profesionala, ce a iesit  din mana mea m-a pus pe ganduri. I-am cerut parerea celui mic, vorba vine, are 26 de ani de acum si doua facultati la CV, si l-a bufnit rasul.
Intai am crezut ca rade de mine, de bazaconiile pe care le-am insirat, si am insirat ceva bazaconii…
Bravo tata, imi zise fii meu, ai talent, e scris frumos, ai si umor, de ce te-ai facut matale strungar ? imi adresa o intrebare incuietoare. Chiar, de ce?
Om batran, cu capul pe umeri, ce-mi veni mie, ia sa mai scriu eu cate ceva si intr-o saptamana am dat gata vreo cinci texte, pe care le-am trimis la Bucuresti,  la un cunoscut jurnalist, Viorel Ilisoi ii zice, pe care il admir demult pentru stilul non conformist  si reportajele originale, pline de umor si haz.
Raspunsul nu a intarziat si mi-a intarit ceea ce banuiam in sinea mea.
Aveti talent, scrieti cu umor si verva, am citit pe nerasuflate tot ce mi-ati trimis, da-i bataie inainte.
Dupa cateva zile alt raspuns, ce mi-a confirmat definitiv noul meu statut, de somer scriitor, a venit de la distinsa doamna Katia Nanu, cu bineinteles cuvenitele remarci asupra gramaticii…pe care am inceput sa o invat din nou dupa vreo 45 de ani de la prima incercare.
Asta ar fi povestea, scurta, a vietii mele de scriitor. Ca sa va faceti si d-voastra o parere, redau mai jos scrisoarea adresata prietenului meu, in cutia cu plumbi.

Stimate domn si drag prieten,

avand in vedere ca v-am promis niscaiva plumbi, consider ca a venit vremea sa ma tin de cuvant. Supun atentiei d-voastra si oprobiului public in general, in premiera mondiala si in exclusivitate pentru Pro-tv, ultimele creatii in materie de plumbi de pescuit, din colectia de primavara-toamna  a celebrului designer mandea007, adica eu, prezentate sub deviza ,, lifestyle, pescar voios, prin balarii, pe malul garlii”.
As fi fericit daca v-ati exprima opinia, vis a vis de aceste, cu multa modestie…, opere de arta .
Testate in laboratoarele proprii, in conditii extreme, aceste minunate realizari ale geniului uman, au dat rezultate nemaivazute, nemaiauzite si nemaintalnite: forma unica, originala, de avangarda, are ca  rezultat o portanta mult superioara pana si Mig-ului 21 Lancer. Deasemenea, s-a remarcat o atractivitate extraordinara la toate speciile de pesti, batracieni  si chiar lepidoptere, cu exceptia uneia singure : tiranosaurul rex, al dracu’, n-a vrut sa muste, sa puna botul, si pace … De ce? mister, dar cercetam in continuare, n-are nici o sansa, timpul e de partea noastra …
Pe linie de protectia muncii, datorita finisajului exceptional, pagubele produse in zona  maxilo faciala sunt mult reduse, ca… de… se mai intimpla… in cursul lanseului sau recuperarii in forta… sa mai iei un plumb in bot… Cine zice ca nu-i asa…  nu-i (inca) pescar . In rare cazuri au fost inregistrate mici daune, dar nu mai mult de 2 pina la 5 dinti.  Forma eleganta, delicata, aerodinamica, permite eliminarea usoara si fara probleme, in cazul inghitirii involuntare, cu conditia de a nu se depasi 8-10 bucati sau maxim 2 kile. Ultimele doua neajunsuri pot fi usor evitate, daca, virgula, concentratia de alcool in sange nu depaseste 2- 3 la mie pe cap de  pescar.
O stire de ultima ora: mi-a fost confirmata prezenta si, implicit participarea, la lansarea oficiala a  noilor creatii, a  renumitelor vedete din show-bizz-ul romanesc: Magda Ciumac, Marinela Nitu, Simona Senzuala, si briliantul acestor locuri, crescuta si educata in lunca Siretului, nativa-n pesti, normal, ati ghicit, Sexi Braileanca.  Hm… pesti… de zodie era vorba…
Un colectiv de oameni ai muncii, fosti colegi de ai mei, actualmente someri, au  purces de urgenta sa confectioneze minunatele bijuterii ce vor impodobi partile anatomice, reprezentative, a superbelor noastre modele. Echipa de creatie formata dintr-un sudor, doi forjori si un lacatus, meseriasi de inalta calificare,  lucreaza fara odihna, non-stop, in acest sens. Coliere, bratari, cercei, brose, diferite piercinguri, etc,  toate vor da stralucire, culoare si (mai ales ) greutate, frumusetii pure si imaculate a top modelelor noastre. Prevad un  succes devastator al piercingului cu plumbi culisanti de 100 de grame, ce vor degaja forta, senzualitate, voluptate, din buzele ca fraga  a  sagalnicei  Marinela, aceasta stea intre stele… fosta nevasta de luceafar, de, si triumful  indescriptibil al cerceilor de 3 kile jumate, ce vor atarna suav, gingas dar totusi ferm, in urechiusele dragalasei Magda.
Memorabilul eveniment  va avea loc, normal, pe un ponton, pe Siret, locatia si data exacta fiind strict secrete, ca tara colcaie de spioni si concurenta sta la panda. Oricum, fericita prezentare  v-a avea loc la o ora de maxima audienta, mai la vara, inspre seara, cand tantarii dau navala.
Partener media,  revista de specialitate ,,Braconier Sportiv” si cotidianul ,, Aventuri la Braconaj”.
Sponsor principal, renumita firma japoneza de articole sportive ,,Yamata Karasu.”        Transmis integral si  in direct la OTV, asta daca nu-l mai baga Tolea pe soricel la tomberon, si nu-l mai baga,  ca ,,Breaking News “ are de ispasit 4 ani de parnaie .       Prezentator, binecunoscutul om de cultura si arta, Ilie Dobre.
O echipa de bodyguarzi super antrenati, supra  alimentati, proaspat eliberati din puscarie, v-a asigura desfasurarea in bune conditii a fericitului eveniment.
Deasemenea, echipaje SMURD avand  ser antiviperinic in dotare si echipe de pompieri, pregatiti special sa alunge cu tulumba hoardele de tantari ce ar indrazni sa napadeasca fizicul firav si gingas al vedetelor noastre, vor fi prezente la fata locului.
Din adincul apelor, trupele SEAL ale Marinei noastre Militare, vor pandi, ca crocodilii, un eventual  pas gresit pe podium al fetelor, ca plumbu-i greu al dracu’… si te trage la fund. Norocul lor ca Nikita, balena ucigasa, fiind in travaliu nu participa la eveniment, ca daca ar fi cazut dansa in apa…am fi avut mari probleme : tsunami, inundatii, scafandri stalciti in adancuri, doamne fereste…
Bineanteles ca istorica lansare nu se poate incheia decat, monumental, grandios si apoteotic, in magnifice focuri de artificii si teribile salve de tun, oferite cu generozitate, gratis, de  furnalele Combinatului Siderurgic si, respectiv, regimentul de garda ,,Obletii Veseli” ai Ministerului Apararii Nationale,  ce desfasoara  exercitii de tragere pe timp de noapte, cu tot armamentul din dotare, in poligonul Malina .
Intrarea libera, prezenta si tinuta, obligatorie.
In speranta unei critici obiective, pozitive, constructive, si a unei colaborari reciproc avantajoase, astept cu nerabdare impresiile d-voastra .

Cu prietenie, io, mandea007, alias ghibanu.